E perioada aceea când 🎃 dovlecii se transformă în monștrii fioroși și 🐈‍⬛ pisicile negre își arată gheruțele.
Vrăjitoarele coboară din cărțile de povești și 🧹🧹măturile încep să zboare.
Dar, știi, copiii simt frica indiferent că motivul este sau nu real.
Corpul lor este inundat de hormonul stresului indiferent că se sperie de un dovleac aprins sau de un câine care vine agresiv către ei.

Ce vreau să spun este că, deși nu sunt neapărat în pericol, ei trăiesc în corpul lor aceleași senzații ca atunci când ar fi.
Tocmai de aceea, să le spunem că nu au de ce să le fie frică nu ajută.
Ceea ce îi ajută este să îi ascultăm și să-i ajutăm să vorbească despre ceea ce simt pentru a putea reuși să-și îmblânzească fricile.