„Pentru toate serile în care am numărat stele luminoase și ne-am pus dorințe lângă focul de tabără;
Pentru sendvișuri împachetate cu grijă și iubire pe care le-am aruncat spre tine când nu știam să-ți spun că sunt obosit și vreau acasă;
Pentru găletușa cu scoici care zace acum pe balcon, dar care tu știi că se va transforma, peste ani, în aurul amintirilor noastre;
Pentru că ai ales să te faci mică alături de mine, într-o îmbrățișare, în fața tuturor celor care mă priveau acuzator când am vărsat cana cu limonadă la nunta mătușii;
Pentru nopțile din vacanță în care m-a durut burtica și mă mângâiai până adormeam, ca să mă simt mai bine;
Pentru că ai avut încredere să mă lași să întorc clătitele, chiar dacă inima îți tremura de teamă să nu mă ard;
Pentru că și tu crezi împreună cu mine în visurile mele, ca atunci când am vrut să merg pe bicicletă fără roți ajutătoare sau când am învățat să înot;
Pentru că răbdarea ta este cât marea și iubirea ta este cât un munte, ceea ce-mi ajunge să cresc frumos, așa cum visezi tu.
Sunt multe motivele pentru care te iubesc, mami.
Dar mă întreb adesea cum de tu nu ai nevoie de niciun motiv ca să mă iubești?”