Pentru cei mai mulți dintre noi, credința că „o palmă n-a ucis pe nimeni” încă mai sună a ceva firesc… Așa am fost crescuți.
Dar, sincer, eu nu văd ca pe ceva firesc ca aceleași mâini care-i vindecă unui pui de om orice durere, să fie cele care îl lovesc, îl smucesc sau amenință liniștea din suflet.
Și nu văd ca pe ceva firesc ca același glas pe care copilul abia așteaptă să-l audă atunci când ceva îl frământă, să fie cel care sperie și alungă sentimentul de siguranță pe care ar trebui să îl aibă MEREU acasă.