Când vor să arate ce știu și ce pot, adesea copiii își astâmpără nevoia de competență câștigând puncte și vieți în jocul video preferat.
Sunt folositoare jocurile video sau, din contra, au numai efecte negative asupra acestora?
Urmărește acest video ca să afli răspunsul la aceste întrebări.
Un an nou vine cu provocări noi, dar și cu soluții pentru a le face față.
Dacă ești membru Parents Club, săptămâna viitoare te poți înscrie la oricare dintre atelierele de mai jos.
📅 Luni, 13 ianuarie, de la 14:00, Alina Salomie susține un atelier special pentru părinții care trec printr-un divorț, „Etapele schimbării și cum putem ajunge mai repede la echilibru și acceptare după divorț”.
Rezervă-ți un loc și află cum să te adaptezi la noua realitate fără să te lași copleșită de provocări.
📅 Marți, 14 ianuarie, de la 14:00, Ana Iancu îți va vorbi despre „Arta de a deveni un părinte conștient: Protejează-ți copiii de bagajul tău emoțional”.
Vei porni de la problemele tale actuale și te vei lăsa ghidată de Ana pentru a găsi soluția cea mai potrivită.
📅 Miercuri, 15 decembrie, de la 16:00, „Simt că fac de toate și nimic pentru mine. Cum mă echilibrez ca femeie?”
Sabina Defta îți va da întâlnire pe Zoom în cadrul unui atelier dedicat mamelor care se simt copleșite de rolurile lor și care știu că există o soluție astfel încât să nu se mai pună mereu pe ultimul loc.
📅 Joi, 16 ianuarie, de la 10:00 vei putea participa la un atelier practic despre adolescenți, „Cele mai grele emoții resimțite de un părinte: furia, vinovăția și rușinea. Ce sunt și cum să le gestionezi?”.
Este un atelier în care vei descoperi cum să te împrietenești cu cele mai grele emoții pe care le simți uneori în rolul tău de părinte.
Irina Irgoveanu îți va arăta cum să îmblânzești furia sau cum să pui vinovăția în cui.
Dacă ești deja abonat la Parents Club, ai acces gratuit la oricare dintre atelierele practice la care vrei să participi.
Știu, am vrea să avem o baghetă și să facem ca durerea copilului nostru să dispară ca prin magie. Din păcate, oricât de mult ne doare și pe noi când al nostru copil vine acasă cu lacrimi în ochi și ne spune că el nu a fost invitat la ziua unui coleg, este o realitate cu care trebuie să dea piept.
Iar în acele momente, are nevoie de vorbe liniștitoare și de brațele tale. Iar dacă nu știi ce să-i spui ca să-i mai atenuezi suferința din suflet, urmărește acest video.
Cei mai mulți dintre noi, am fost crescuți cu ceartă și țipete, așa că nu prea știm cum să avem copii ascultători altfel.
Realitatea e că țipetele părinților sunt ca niște lame mici și ascuțite care lasă răni. Unele se vindecă, altele nu, dar toate lasă urme.
Întâi, apare frica de părinte, frica de a mai spune că ai greșit, ca să nu te certe și să nu te pedepsească.
Apoi apar minciunile mici și mari, ca să nu „se lase cu scandal iar”.
Apoi apare distanța, apar scuzele să nu ne viziteze, apar problemele în relația cu ceilalți, pentru că nu i-a învățat nimeni cum să dea afară cuvintele, emoțiile și nervii, altfel decât prin țipete.
Așa că obișnuiește-l pe cel mic cu hohote de râs și joacă atunci când sunteți împreună, iar atunci când vrei să fii fermă, presară căldură peste regulile pe care vrei să le impui.
Copilul tău te tot roagă să-i cumperi smartphone? Decizia de a accepta asta poate fi una dificilă.
Tehnologia ar trebui să ne fie nouă resursă și instrument de evoluție, nu capcană pentru copii. De aceea, îți vin în ajutor cu câteva lucruri la care îți recomand să te gândești înainte de a-i cumpăra copilului smartphone.
Și dacă vrei să înveți cum să crești un copil echilibrat intră în Parents Club, unde găsești TOATE resursele de parenting pe care le-am strâns în ultimii 14 ani:
🔵 programe de parenting pentru familii clasice, recompuse sau monoparentale;
🔵 cursuri online dedicate provocărilor cu care te confrunți ca părinte cu copii între 0 și 18 ani;
🔵 ateliere practice live;
🔵 articole și interviuri cu specialiști de parenting;
🔵 exerciții antistres pentru părinți.
Banii sunt o noțiune destul de abstractă pentru copii, însă cu îndrumările potrivite aceștia pot înțelege de unde vin și cum se cheltuiesc inteligent.
Însă, pentru a putea crea o imagine completă a modului de gestionare a bugetului personal este necesar să le vorbim copiilor pe limba lor, cu exemple clare și adevărate, așa cum îți spun în acest video.
Închide ochii și amintește-ți ultima criză de nervi a copilului tău.
Cel mai probabil, nu ți-a fost indiferent că cel mic țipa și arunca cu jucăriile spre tine. La fel cum n-ai putut să ignori că adolescentul tău ți-a trântit ușa în nas după ce a urlat un „Lasă-mă în pace!” fără echivoc.
Deși, uneori, crizele lor de nervi nu au legătură directă cu noi, reușesc să creeze o furtună în interiorul nostru.
De pildă, dacă erai în magazin și urmăreai liniștită pe lista de cumpărături produsele puse în coș, la primul „Maaaaamiiii, vleau joooos!” sau „Maaaaamiii, vleau acasăăăă!”, tresari și inima începe să-ți palpite.
De fapt, nivelul stresului crește din cauza unei situații care urmează să se declanșeze și pe care nu o poți controla.
Copilul va începe să plângă, se va tăvăli pe jos, iar tu nu poți face nimic ca să oprești această izbucnire.
În Parents Club regăsești toate resursele necesare care să te ajute să obții calmul tău și al copilului fără să ajungi la pedepse și amenințări.
Abonează-te la clubul părinților conștienți și începe să lucrezi la cum să fii cel mai bun părinte pentru copilul tău.
Poate ți s-a întâmplat și ție să-i spui copilului tău „Doar atât poți?” sau „M-ai dezamăgit!” când nu reușește să deseneze o pisică sau când vine acasă cu un 7 la mate.
Ce poți face diferit este să îi arăți copilului tău că te bucuri de progresul lui, chiar dacă e mic.
Îi poți spune: „Văd că ai desenat mai bine decât data trecută!” sau „Mai ai puțin și înveți toate literele!”.
Când pui lupa pe ce face bine, stima lui de sine crește și are curaj să încerce și data viitoare, chiar dacă acum a greșit.😀
Acum câteva zile, eram în vizită la o prietenă, la rândul ei mamă a unei fetițe de 4 ani.
O observam dintr-un colț al bucătăriei unde eram așezată. Era obosită. Se vedea în cearcănele de sub ochi, în postura corpului, în modul în care vorbea, ca și cum o povară îi apăsa direct pe suflet.
Mi-a propus să facem plăcintă cu mere, preferata Mariei, fetița ei.
„Este singurul desert făcut în casă pe care nu-l refuză.”, mi-a spus-o cu speranța unei „victorii mici într-un război mare și greu.”
În timp ce curăța merele de coajă îmi povestea cum cea mică refuză să mănânce fructe crude, refuză legumele, refuză chiar să se spele pe dinți sau să-și pieptene părul.
„Se întâmplă ceva la vârsta aceasta cu copiii? Simt că o iau razna când orice i-aș cere, primesc «Nu!» ca răspuns.
Sau, mai rău, îmi întoarce spatele sau amână la nesfârșit să strângă jucăriile, să-și pună pijamaua… E foarte încăpățânată!”
Răsfățat.
Încăpățânat.
Rebel.
Așa este numit adesea un copil de 2, 5 sau 9 ani atunci când nu vrea să-și lege singur șireturile, să mănânce supa sau să-și facă patul.
De oboseală, nervi sau disperare, părinții fac aproape orice ca să obțină un „Da” din partea copilului: negociază, îl mituiesc, îl pedepsesc.
Doar că asta îi face să piardă imaginea de ansamblu.
Pentru că, în spatele unui refuz se ascunde întotdeauna un mesaj ascuns.
Nu teribila vârstă de 2 ani, ci „Vreau să fac singur, dar nu știu să ți-o spun”.
Nu un moft, ci „Mami, vreau eu să decid ce mănânc în seara asta”.
Nu râzgâială, ci „Vreau să simt că pot și fără tine”.
Dacă nu vrei să auzi cât mai des „Nu” din partea copilului, nu mai pune semnul egal între refuz și răsfăț.
În schimb, întreabă-te ce are nevoie când strigă din răsputeri: „Lasă-mă-n pace! Nu vreau!”.
Oare îi e somn? Îi e foame? I-a fost dor de tine la grădi? S-a certat cu un prieten bun?
Când „cobori la mintea lui”, câștigi mai mult decât atunci când îl trimiți în camera lui.
Auzim adesea „siguranță” când vorbim de părinți și copii și ne gândim la traversarea străzii, la sănătate și hrană potrivită sau la un acoperiș deasupra capului.
Și nu e nimic greșit în asta.
Însă uităm că, pe lângă siguranța fizică, copiii au nevoie de securitate emoțională.
Să se simtă iubiți necondiționat și ghidați constant.
Mai exact, să știe că pot greși, că se pot împiedica și că cineva e acolo să îi ajute să facă mai bine cu blândețe.
Dar e vorba și de limite sănătoase la ecrane, la ce pot spune la furie, la ce pot face în timpul liber.
Toate aceste lucruri ajută să se simtă în siguranță.