Poate că nu am considera un pericol timpul petrecut în fața ecranelor dacă:
🎮 nu le-am vedea ochii roșii ca pelerina lui Superman după ce au stat o oră pe consolă;
📱nu ar fi agitați precum Talking Tom, care mănâncă ardei, după ce au închis televizorul;
🐤 nu s-ar apuca să arunce cu șosete, pe post de „Angry Birds”, ca să demoleze turnul de cățărat al pisicii.
Conectați la lumea virtuală, copiii pot demonstra comportamente nedorite, pot face boacăne a căror măsură să nu o mai poată conștientiza sau își pot pierde din empatie și capacitatea de a lega relații.
Asta se traduce în „Mami, m-am plictisit!” dacă nu au un ecran în față sau în smiorcăiala din mașină când drumul spre casă e mai lung și își pierd răbdarea.
Cu alte cuvinte, vederea de Spiderman sau „aruncatul cu pânze”, vor rămâne doar în mintea lor și nu le vor putea folosi în salturile dinspre canapea spre masă. 🙈
Ca să te asiguri că cel mic va păstra un echilibru între joaca în lumea reală și cea virtuală, stabilește o limită de timp sau doar anumite zile în care se poate juca pe tabletă.