Deși, uneori, crizele lor de nervi nu au legătură directă cu noi, reușesc să creeze o furtună în interiorul nostru.
De pildă, dacă erai în magazin și urmăreai liniștită pe lista de cumpărături produsele puse în coș, la primul „Maaaaamiiii, vleau joooos!” sau „Maaaaamiii, vleau acasăăăă!”, tresari și inima începe să-ți palpite.
De fapt, nivelul stresului crește din cauza unei situații care urmează să se declanșeze și pe care nu o poți controla.
Copilul va începe să plângă, se va tăvăli pe jos, iar tu nu poți face nimic ca să oprești această izbucnire.
O astfel de neputință în plin moment de criză, este unul dintre motivele pe care William Glasser, psihiatru american, le consideră sursă a stresului și a furiei.
În studiile lui despre fericire și ceea ce ne aduce la starea de bine, Glasser concluzionează că nu putem controla ce fac ceilalți, însă putem controla gândurile și reacțiile noastre la mediul exterior.
Iar asta se poate aplica în toate relațiile pe care le avem, inclusiv în cea cu copiii.
De aceea, în acel moment de criză, nu ar trebui să ne concentrăm pe comportamentul lor, ci pe modul în care reacționăm noi.
William Glasser a publicat pentru prima dată „Teoria Alegerii” în anul 1960, fiind rafinată și republicată în lucrările sale ulterioare. El susține că putem avea control asupra propriilor noastre acțiuni și că putem alege doar modul în care reacționăm la comportamentul celor din jur.
Poți aplica teoria alegerii și în relația cu copilul. Atunci când cei mici sunt nervoși sau în pragul unui tantrum, tot ceea ce putem face este să ne controlăm propria reacție.
Mai multe despre gestionarea crizelor de nervi ale copiilor și cum să-i ajuți să se autoregleze emoțional, poți afla din cursul Cooperare și disciplină disponibil gratuit pentru membri Parents Club.