Auzim adesea „siguranță” când vorbim de părinți și copii și ne gândim la traversarea străzii, la sănătate și hrană potrivită sau la un acoperiș deasupra capului.

Și nu e nimic greșit în asta. 

Însă uităm că, pe lângă siguranța fizică, copiii au nevoie de securitate emoțională. 

Să se simtă iubiți necondiționat și ghidați constant. 

Mai exact, să știe că pot greși, că se pot împiedica și că cineva e acolo să îi ajute să facă mai bine cu blândețe. 

Dar e vorba și de limite sănătoase la ecrane, la ce pot spune la furie, la ce pot face în timpul liber. 

Toate aceste lucruri ajută să se simtă în siguranță.